joi, 29 noiembrie 2012

De unde vin lucrurile rele?



          De unde vin războaiele, şi de unde certurile dintre voi? Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi, şi nu aveţi: ucideţi şi pizmuiţi, şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi pentru că nu cereţi. Cereţi, şi nu primiţi pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Iacov 4:1-3.
Vedem în fiecare zi la ştiri tot felul de crime, furturi, şi gândim în sinea noastră: " Cum a ajuns lumea aşa de rău?" În versetul de mai sus explică foarte bine că lăcomia, avariţia, egoismul sunt acele sentimente care ne pot duce în stare de a ucide pentru a dobândi anumite lucruri. Chiar şi aşa, de multe ori nu ne putem imagina de ce ajung anumite persoane să ucidă bătrâni pentru câţiva lei. Şi toate astea în timpuri în care nimeni nu moare de foame, în timpuri în care fiecare poate dobândi mâncarea de zi cu zi. Pentru toate astea explicaţia este că cei ce fură fac asta ca să risipească în plăceri. Cum de ajung oamenii capabili să curme o viaţă de om doar pentru a putea plăti anumite plăceri? Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns cu multe dureri. 1Timotei 6:10. Ceea ce este cert despre cei care caută bogăţia şi plăcerile, este că dacă cineva îi studiază mai atent îşi dă seama că niciodată nu sunt mulţumiţi cu ce au şi niciodată nu sunt fericiţi. Oare chiar merită să alergăm atât după bani sau plăceri ştiind că viaţa este scurtă şi că pentru tot ceea ce facem o să dăm socoteală? De tot ceea ce avem nevoie să trăim nu trebuie să ne îngrijim, căci Dumnezeu are grijă să nu ne lipsească nici mâncarea şi nici îmbrăcămintea. Muncind putem să trăim liniştiţi şi în pace cu Dumnezeu. Dorinţele noastre nu trebuie să fie îndreptate spre ceea ce are vecinul sau prietenul, ci spre ceea ce Dumnezeu vrea să ne dea, şi nu trebuie să fie pentru plăceri care ne pot aduce pieirea sufletului. Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Luca 12:19-20.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va rugam sa lasati un comentariu.