Credinţă, sau liniştirea conştiinţei?

          Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Matei 6:24.

          Pentru cei ce nu ştiu, Mamona personifică bogăţia şi lăcomia de bani. Mulţi cred că nu este rău să ai bani iar alţii că este rău să ai. Adevărul este că în Biblie nu spune că este rău să ai bani, ci rău este să iubeşti banii. Lăcomia este unul dintre cei mai mari duşmani ai fiinţei umane. În Vechiul Testament sunt foarte multe exemple de oameni care aveau bani, (unul dintre ele este regele David) şi nimeni nu îi condamnă de aceasta. Problema este că atunci când iubeşti banii mai presus de Dumnezeu, ajungi să fii tu sclavul banilor când de fapt ar trebui ca banii să îţi slujească ţie. Cel care iubeşte banii, în lăcomia lui încalcă legile lui Dumnezeu pentru a-şi satisface dorinţele egoiste şi nu de multe ori îşi calcă în picioare semenii. Peste tot în jurul nostru întâlnim persoane care urcă pe scara socială distrugând alte persoane, fie la serviciu pentru a dobândi un anume post, sau chiar de multe ori înşelând, minţind, furând iar în unele cazuri se ajunge chiar la crimă. În toate aceste rele, rădăcina lor este iubirea de bani.

          Şi când ieşea El în drum, alergând la El unul şi îngenunching înaintea Lui, îl întreabă: Învăţătorule bun, ce să fac să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile:"Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta". Iar el a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor, şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează-mi Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Marcu 10:17-22.

          Isus care cunoştea inima lui ştia că iubeşte banii mai mult decât pe Dumnezeu. Isus nu a cerut la nici unul dintre cei 12 apostoli să vândă tot ce are, mai ales că unii dintre ei aveau familii. De ce oare acestui om i-a cerut? Simplu. Pentru că ştia că iubeşte banii mai mult decât pe cel care l-a creat şi care i-a dat tot ceea ce avea. Problema este că azi omul ia din Biblie numai ceea ce îi convine. Conştiinţa este aceea care ne avertizează când facem ceva rău, aşa că omul a găsit o soluţie să o liniştească ca să poată să doarmă liniştit. Se duce la biserică, aprinde o lumânare, spune odată Tatăl Nostru, se spovedeşte (eventual), iar când iese afară continuă să facă ceea ce în Biblie spune clar că este păcat. Nu trebuie să ne amăgim; nu facem altceva decât să încercăm să îl minţim pe Dumnezeu, iar asta nu este posibil. Dumnezeu cunoaşte inimile noastre şi gândul nostru. Pentru tot ceea ce facem astăzi într-o zi o să dăm socoteală dacă nu ne căim. Căinţa are loc în sufletele noastre, nu în biserică, nu în faţa preotului, nu gândind că mai târziu la bătrâneţe ai timp şi de asta, căci cum am mai spus Dumnezeu cunoaşte inima noastră şi s-ar putea să nu ne dea prilejul să ne căim mai târziu. Dumnezeu este iubire, dar pedepseşte minciuna şi falsitatea. Orice am iubi mai presus de Dumnezeu este păcat, fie că este vorba de bani, lucruri sau fiinţe. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că a dat pe unicul său Fiu pentru ca noi să ne salvăm şi aşteaptă din partea noastră iubire şi ascultare. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Ioan 3:16. Omul îşi iubeşte viaţa mai presus de Dumnezeu şi uită că aceasta nu depinde de fiecare în parte, ci de Dumnezeu, iar fiecare lucru bun sau rău care îl facem o să fie judecat atunci când vom ajunge înaintea Lui. La ce ne-ar folosi toate bogăţiile pământului dacă sufletul îl vom pierde? Putem oare să luam cu noi după moarte ceva din ceea ce adunăm în această viaţă? Sau este oare mai importantă viaţa aceasta care este aşa de scurtă decât cea de după moarte care este eternă? Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Matei 6:19-20. Încercăm să ne ascundem după deget, dar adevărul este că dacă nu ne căim şi nu ne întoarcem la credinţă (nu la religie, căci credinţa şi religia sunt diferite. Religia te învaţă iar credinţa o are fiecare sau nu) ori ne pierdem sufletele. Putem să ne liniştim cât vrem conştiinţa, şi vom avea poate un somn mai liniştit, dar de dat socoteală tot o să dăm într-o bună zi.