Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Matei 6:19-20
De multe ori ca oameni tindem să credem că aceste versete sunt doar metafore, nu vedem adevărul nici măcar atunci când îl trăim. Toţi suntem oameni şi ne preocupăm pentru familiile noastre căutând o siguranţă pentru ziua de mâine. De cele mai multe ori credem că siguranţa stă în economiile pe care le agonisim de-a lungul unei perioade de timp şi uităm de fapt că suntem trecători prin lume, că depindem doar de Dumnezeu şi că doar El are puterea să ne ajute în perioadele grele pe care le trecem în timpul vieţii. Îmi amintesc de anii comunismului când unele persoane care câştigau mult au reuşit să strângă bani (unele persoane foarte apropiate mie) pentru o aşa numită siguranţă a zilei de mâine, iar la puţin timp după revoluţie odată cu devalorizarea leului toţii banii economisiţi nu mai valorau nimic. Îmi amintesc că un salariu pe timpul dictaturii era în jur de 1200- 1500 lei. Persoane care strânseseră în acele timpuri 80.000 lei credeau că au o avere, iar la puţin timp după revoluţie 80.000 era doar un salariu lunar, iar pe undeva prin 1996 îmi amintesc că un salariu era de 350.000 lei. Ne putem imagina destul de uşor cam ce însemnau cei 80.000 lei la 6 ani după revoluţie. Acum la ceva timp după acele timpuri încă odată vedem odată cu această criză mondială că de fapt siguranţa nu ne-o dau banii. Nimeni nu ne garantează că nu o să se întâmple încă odată ceea ce s-a întâmplat cu ani în urmă. Ceea ce pot să spun din experienţa mea personală de credincios este că atunci când m-am văzut în situaţii grele, atunci când nimeni din jurul meu nu mă mai putea ajuta, ajutorul mi-a venit de la Dumnezeu.
Cum ştim care este comoara noastră? Răspunsul este destul de simplu şi îl găsim tot în biblie în următoarele versete. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Matei 6:21 Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urâ şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Matei 6:24. Pentru cei care nu ştiu la ce se referă Isus când zice Mamona o să le răspund scurt. Mamona este ca o întruchipare a banilor sau bunurilor materiale. Şi atunci intrebarea este: cui slujim noi? Care este lucrul care ne ţine preocupaţi în fiecare zi? Care este lucrul cu care ne ducem la culcare în fiecare seară? Cei care cred în Isus ştiu că mergând în credinţă nu avem de ce să ne facem griji pentru ziua de mâine. Oare păsările câmpului se gândesc la ce o să mănânce mâine? Şi cu toate astea Dumnezeu le ţine; nu valorăm noi oare cu mult faţă de ele? Nu pentru noi şi-a trimis singurul Său Fiu pe cruce pentru noi? De cele mai multe ori ne forţăm să rezolvăm problemele în felul nostru şi uităm să îi cerem Lui ajutorul. Consecinţa este că de cele mai multe ori ajungem să obosim de „atâta viaţă”, să vedem viaţa ca pe un chin, să nu mai putem duce „greutăţile vieţii”. Isus zice: Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Matei 11:28.
Isus ne invită să venim la El, şi să credem în El, să lăsăm greutăţile în seama Lui. Eu am găsit în El (în credinţă) liniştea şi odihna pe care înainte nu o aveam. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne gândim unde trebuie să ne adunăm comorile. Siguranţa noastră nu vine de la bani sau bunuri materiale, ci de la Dumnezeu.
