Cum trebuie să fie iubirea?

Iubirea

Credinţa în El este singura care ne poate salva

          Dar Acela pe Care Dumnezeu L-a înviat n-a văzut stricăciune. Cunoscut deci să vă fie vouă, bărbaţi fraţi, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor şi că, de toate câte n-aţi putut să vă îndreptaţi în Legea lui Moise, întru Acesta tot cel ce crede se îndreptează. Fapte 13:37-39.

          "Acela" despre care spune Biblia că ne-a vestit iertarea păcatelor este Isus. Întrebarea este: cum ne îndreptăm noi crezând în El? Mulţi înţeleg prin a crede în El, faptul că El a existat, a murit şi a înviat. Aceasta să fie oare credinţa?Nu! Aceasta o ştie toată lumea şi totuşi Biblia spune că puţini sunt aceia care se vor salva. De ce? Din cauza falsităţii oamenilor, din cauza degradării spirituale care a pus stăpânire pe oameni, din cauza ipocriziei, răutăţii, lăcomiei şi a lipsei iubirii. Omul modern a uitat ce înseamnă iubirea. Nu-l iubeşte pe Dumnezeu, nu-şi iubeste părinţii şi fraţii iar despre aproapele său nici nu mai aducem vorba. În egoismul său omul modern se iubeşte doar pe sine. Şi totuşi în Biblie spune că El ne poate salva. Au nu ştiţi că celui ce vă daţi spre ascultare robi, sunteţi robii aceluia căruia vă supuneţi: fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate? Romani 6:16. Să credem în El înseamnă să îi dăm ascultare Lui. Mulţi sunt cei care ştiu ceea ce a spus Isus, şi totuşi foarte puţini cei care îi dau ascultare. Noi decidem dacă suntem dintre cei ce ascultă de poftele egoiste care vin din păcatele noastre, sau suntem dintre cei care îl urmăm şi ascultăm pe El. Ne minţim pe noi înşine că suntem credincioşi dacă ceea ce facem nu este ceea ce Isus a venit să ne înveţe. Trebuie să ne decidem dacă urmăm ceea ce Dumnezeu ne cere sau ceea ce noi vrem să facem. Decizia de a-l urma pe El este cea care ne va ajuta să cunoaştem voia Lui, care ne va duce spre căinţă şi iertarea păcatelor. Mulţumim însă lui Dumnezeu că, deşi eraţi robi ai păcatului, v-aţi supus din toată inima dreptarului învăţăturii căreia aţi fost încredinţaţi, şi izbăvindu-vă de păcat,  v-aţi făcut robi ai dreptaţii. Romani 6:17-18. Totul constă în a-i da ascultare Lui în ceea ce ne învaţă. Doar aşa ne vor fi iertate păcatele şi ne vom salva de ziua judecăţii. Putem spune deci că, credinţa înseamnă "ascultare".

Cea mai mare promisiune pe care ne-a făcut-o Dumnezeu.

Ştim să trăim în prezent?

          Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. Psalmii 117:24 (sau în alte versiuni Psalmii 118:24).

          Din punct de vedere uman, să-ţi faci griji pentru ziua de mâine este ceva normal, mai ales când ai în vedere situaţia prin care trecem în fiecare zi. Situaţia instabilă din economie, politică, lipsa locurilor de muncă şi altele, ne fac de multe ori să ne îngrijorăm pentru ziua de mâine. Cu toate astea în Psalmul de mai sus ni se spune că azi trebuie să ne bucurăm pentru azi, indiferent de ce a fost ieri sau de ceea ce va fi mâine. Tot mai multă lume suferă de o boală numită depresie. Această boală aproape că nu exista acum 20 de ani, iar acum, pe mine cel puţin m-a speriat datorită numărului mare de sinucideri care se văd tot mai des la ştiri. Toate grijile pe care ni le facem, toate planurile pe care le plămădim sunt în zadar dacă Dumnezeu nu ne ajută. De câte ori nu ni se întâmplă să facem planuri şi o mică schimbare de situaţie ni le dă peste cap? La ce bun atâtea griji şi planuri (prin planuri nu ma refer la a te gândi ce vei face mâine, ci planuri îndepărtate) dacă nu depind de noi? Din propria mea experienţă pot să spun că nu sunt bune la nimic. Mi s-a întâmplat şi mie să mă ia valul şi să mă îngrijorez sau să îmi fac planuri şi foarte rar s-a întâmplat să reuşesc să fac ceva, şi nici atunci aşa cum îmi imaginam. Ceea ce am reuşit în schimb a fost să mă stresez şi chiar să am probleme de sănătate. Totul depinde de cum priveşti lucrurile; din punct de vedere uman sau din punct de vedere al credinţei. Avem oare de ce să ne îngrijorăm pentru ziua de mâine dacă suntem credincioşi? Nu! Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. Ioan 6:47. Dacă avem viaţa veşnică atunci de ce ne mai îngrijorăm pentru ziua de mâine? Dacă facem comparaţie între durata vieţii noastre şi durata în care ia naştere o stea de exemplu (câteva milioane de ani) ne dăm seama cât de mică este durata noastră de viaţă, dar asta nu înseamnă veşnic (etern). Nici măcar durata de viaţă a unei stele nu o putem compara cu eternitatea pentru că şi ea moare. Şi totuşi noi ne facem griji pentru câţiva ani de viaţă pe care îi avem. Păi dacă avem viaţa veşnică atunci de ce ne îngrijorăm? Nesiguranţa? Şi asta are o rezolvare: să credem în El şi o avem. Este greu? Nu, nu este greu, doar că suntem obişnuiţi să complicăm totul. Nesiguranţa vine doar atunci când ştim că în inima noastră încercăm să îl minţim pe Dumnezeu. Dacă credinţa vine din inimă atunci nu ne este frică. Încă puţin timp şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă mă veţi vedea, pentru că Eu sunt viu şi voi veţi fi vii. Ioan 14:19. El a înviat şi este viu, şi a promis că şi noi vom fi. Nu avem de ce să ne fie frică de ziua de mâine, indiferent de ce va aduce. Trebuie doar să trăim în credinţă.

          Mai este un tip de persoane care trăiesc în trecut şi cărora la fel de mult Psalmul de mai sus le spune acelaşi lucru: să trăiască în prezent. Sunt aceia pe care lucrurile rele făcute în trecut, au ajuns să le distrugă liniştea sufletească. Nu trebuie să ne fie frică de trecut dacă ne-am căit. Dumnezeu, care le ştie pe toate, ştie şi faptul că dacă ar sta în puterea noastră să schimbăm ceva am face-o. Aşa că El a promis: Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-şi ţine mânia pe veci, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi va arunca în fundul mării toate păcatele noastre. Miheia sau Mica (depinde de versiunea de traducere) 7:18-19. Atunci de ce trebuie să ne mai fie frică de trecut dacă ne-am căit? Această promisiune ne-a facut-o tocmai pentru a nu ne acuza singuri. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi. 2Corinteni 5:17. Acesta este noul pact pe care Dumnezeu l-a făcut cu noi atunci când a trimis pe Isus să fie sacrificat pentru păcatele noastre. În momentul în care credem în El toate cele vechi sunt uitate de Dumnezeu, atunci are loc acea naştere de care vorbeşte Isus lui Nicodim: Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ioan 3:5. Să trăim viaţa zi cu zi în credinţă este cheia păcii sufleteşti de care avem nevoie în aceste timpuri grele.