Credinţa fără fapte este moartă

          Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi prisosinţa răutăţii, primiţi cu blândeţe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă. Căci dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu şi împlinitor, el seamănă cu omul care priveşte în oglindă faţa firii sale: s-a privit pe sine şi s-a dus şi îndată a uitat ce fel era. Epistola sob. a sf. ap. Iacov 1:21-24.

          De foarte multe ori ni se întâmplă să citim cuvântul (Biblia), şi să ne regăsim acolo în ceeea ce facem. Biblia este oglinda care ne arată cum este sufletul nostru, cât suntem de păcătoşi, de credincioşi, de drepţi, etc. Citind Biblia este imposibil să nu vezi când te abaţi de la "cale". Mulţi oameni însă, privesc în oglindă, iar apoi merg mai departe uitând ceea ce au văzut. Îşi continuă viaţa cu obiceiurile pe care nu le poate lăsa datorită firii pe care o au. Mint, fură, preacurvesc, înşeală, bârfesc, înjură, etc. Degeaba îşi văd în oglindă sufletul, degeaba ştiu că nu este bine ceea ce fac; îşi continuă viaţa cu ideea că sunt credincioşi, dar faptele lor arată de fapt adevărata natură a fiecăruia. Ori spuneţi, că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul. Matei 12:33. Nu există om bun care să facă fapte rele; dacă facem fapte rele suntem răi. Putem să susţinem cât vrem că suntem credincioşi,  faptele noastre arată de fapt cum suntem. Credinţa nu constă numai în a te duce la biserică, a te ruga sau în a citi Biblia, ci şi în a împlini ceea ce ne cere Dumnezeu prin cuvântul său (Biblia). Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele, şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi!, dar nu le daţi cele trebuinciose trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Epistola sob. a sf. ap. Iacov 2:14-17. De reţinut în primul rând că prin frate sau soră, nu se referă doar la fraţi de sânge ci şi la fraţi de credinţă, adică orice creştin. Spun aceasta pentru că există oameni care caută scuze în a ajuta pe altcineva. Câţi oare nu am întâlnit oameni sărmani în diferite ocazii? Vedem de multe ori cazuri de persoane care au nevoie de ajutorul nostru dar de foarte puţine ori sau niciodată nu ajutăm. Acesta este oare fructul nostru? Nepăsarea, invidia, egoismul, avariţia sunt roade rele. Oare un pom bun dă roade rele? Nu prin fapte ne mântuim, dar din fapte se vede credinţa noastră. De câte ori am ajutat pe cineva care nu are de muncă să îşi găsească? De cele mai multe ori putem ajuta diferiţi oameni în diferite feluri, nu doar prin a dărui ceva. Dar nici chiar asta nu o facem, iar rezultatul se vede în societatea în care trăim, în felul cum călcăm pe alţii în picioare ca să ajungem mai sus ca ei, în felul în care ajung copiii noştrii datorită educaţiei pe care le-o dăm. Acesta este fructul pe care îl dăm, iar fructul se vede inclusiv în stadiul în care a ajuns ţara noastră. Mergem din rău în mai rău, iar societatea a ajuns într-un stadiu de degradare atât de avansată încât nici chiar în familie nu mai există uniune. Şi cu toate astea nu există popor mai credincios ca cel român. Să aibă Dumnezeu milă de noi şi să ne îndrepte de pe calea pe care am rătăcit.