De ce întârzie să vină de multe ori răspunsul la rugăciunile noastre?

          Totuşi Domnul aşteaptă să se milostivească de voi, şi se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El. Isaia 30:18

          Dumnezeu întârzie de multe ori în a răspunde rugăciunilor noastre. În biblie se întâlnesc multe exemple în care Dumnezeu nu răspunde imediat. Pavel a trebuit să se roage de 3 ori să i se scoată " ghimpele din trup", iar Domnul i-a răspuns că harul său este de ajuns (2 Corinteni 12:2-10). Iacov a trebuit să se lupte până la răsărit ca să obţină binecuvântarea Domnului (Facerea 32:24-32).

          Dacă ai chemat în rugăciune pe Domnul şi răspunsul întârzie să apară, trebuie să ştii câteva lucruri; Tatăl nostru are motivele sale pentru care ne lasă să aşteptăm. Uneori o face ca să îşi arate puterea Sa asupra noastră ca să ne facă să înţelegem că are dreptul de a da sau a refuza cererile noastre. De cele mai multe ori întârzierea este în avantajul nostru. Poate Dmunezeu te lasă să aştepţi pentru ca dorinţele tale să fie cât mai fierbinţi. Dumnezeu ştie că întârzierea va accentua şi va creşte intensitatea dorinţelor tale, dacă El te lasă să aştepţi vei vedea mai limpede problema pentru care te-ai rugat şi vei încerca cu mai multă îndârjire să o obţii (prin rugăciune) şi pentru că a întârziat atat de mult, vei aprecia mult mai mult binecuvântarea cerută. Alt motiv ar fi; atunci când există în noi ceva rău care trebuie înlăturat înainte de a primi răspunsul la rugăciunea noastră.  Poate părerea ta despre ceea ce scrie în biblie este greşită, sau poate crezi în puterile tale, în loc să crezi în totalitate în Isus. La fel de bine Dumnezeu te poate lăsa să aştepţi ceva timp ca să îţi arate la sfârşit cât de mare este bogăţia prin harul Său. Toate rugăciunile tale sunt scrise în cer, şi chiar dacă nu se răspunde imediat poţi să fi sigur de faptul că nu au fost uitate, ci că Dumnezeu într-un anumit timp va răspunde pentru bucuria şi satisfacţia ta.

Cum să abordăm dezamăgirile

 În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine.... Psalmii 41:8 Max Lucado spune " Nu este uşor când Dumnezeu nu face ce ne dorim noi; nu a fost niciodata şi nici nu va fi vreodata. Credinţa este convingerea că Dumnezeu ştie mai mult decât noi... şi că ne va ajuta să o scoatem la capăt. Dezymăgirea este cauzată de aşteptări neâmplinite şi se vindecă prin aşteptări schimbate. Nu intra în panică, nu renunţa, ai răbdare, Dumnezeu este în control. Nu se termină decât la sfârşit".
 Aşadar când eşti dezamăgit: 1) Priveşte înlăuntrul tău. David a întrebat: "Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Psalmii 41:6". Nu nega ceea ce simţi. Nu poţi rezolva ceea ce nu recunoşti. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate rădăcina problemei. Este oare mânia înăbuşită? Invidia? Neiertarea? Mândria? Pofta? Oboseala fizică şi mentală? Fii deschis faţă de ce-ţi descoperă El. 2) Priveşte în sus. David a spus: "Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El;... Psalmii 41:7". În loc să te concentrezi asupra descurajării, concentrează-te asupra Celui ce ştie calea de scăpare. 3) Adu-ţi aminte de fidelitatea lui Dumnezeu din trecut. Prin orice încercare a trecut, Iosif s-a agăţat de siguranţa că Dumnezeu îi controlează încă destinul. Amintirea fidelităţii lui Dumnezeu îţi măreşte încrederea că El va continua să se îngrijească de tine. 4) Ţine minte, nu trebuie să înţelegi. Doar pentru că nu reuşeşti să înţelegi ce face Dumnezeu acum nu înseamnă că mai târziu nu va avea sens. "Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu... Romani 8:28". 5) Nu te lăsa doborât de amărăciune. Când speranţele ţi-au fost spulberate se poate instala resentimentul. Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră? Romani 8:31 . Oricât de adâncă ar părea groapa, Dumnezeu este de partea Ta!

Viaţa de cuplu în perioade critice. Facem ceva ca să păstrăm familia?

 Am ales să vorbesc despre familie şi rolul lui Dumnezeu, datorită a tot mai multe cupluri pe care le văd destrămându-se în fiecare zi sau care trăiesc nefericite, care  afectează copiii ce cresc fără un părinte sau care fac compromisuri datorită copiilor trăind o viaţă de cuplu de coşmar. Totul începe de la aşa zisele " alegeri greşite" sau " nepotrivite" pe care le facem atunci când ne alegem partenerul de viaţă. Ei bine părerea mea este că de multe ori vina poate este în parte sau exclusiv doar a noastră şi nu "alegerile" sau "nepotrivirile" dintre noi.
 Cel mai bine este ca atunci când vrem să găsim o persoană potrivită pentru noi să apelăm la Dumnezeu. Dumnezeu este cel care a creat-o pe Eva special pentru Adam, aşa că El ne poate găsi şi nouă perechea ideală. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam. Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. Facerea 2:22-23. Când Dumnezeu îţi aduce persoana potrivită se va crea o legătură spirituală şi emoţională. Când încerci să o iei înaintea lui Dumnezeu, ajungi să ai regrete şi să cârteşti. Peter de Vries dă următoarea explicaţie: " dificultatea în căsnicie este că ne îndrăgostim de o personalitate şi trebuie să trăim cu un caracter".
 Dacă totuşi alegerea îţi aparţine ţie atunci nu-ţi rămâne decât să faci orice îţi stă în putinţă să faci fericită persoana pe care ai ales-o să-ţi fie alături la bine şi la rău, la bucurie şi la necaz pe parcursul întregii vieţi. Unii ar spune că este uşor de zis dar foarte greu de făcut, dar oare noi facem ceva în privinţa asta? Cea mai mare problemă este că cei mai mulţi vor ca persoana de lângă ei să se schimbe, dar ei nu. Cer până la imposibil persoanei de lângă ei, dar fără ca ei să ofere nimic în schimb. Egoismul care ne caracterizează ca fiinţe umane ne duce până la autodistrugere dacă nu îl lăsăm deoparte când este vorba de familie măcar. Făcând fericit pe cel de lângă noi nu facem decât să ne facem la rândul nostru fericiţi pe noi înşine. Dacă ne iubim partenerul, el nu poate să ne răspundă decât cu iubire. Când partenerul tău îşi pierde locul de muncă şi te trezeşti dintr-o dată într-o perioadă de nesiguranţă financiară, trebuie să ai în minte câteva lucruri. Mai întâi, ţine minte că este doar o perioadă. Important este să-ţi păstrezi calmul în timp ce aştepţi să se remedieze situaţia. Dacă nu este leneş sau un pierde-vară, soţul tău se simte deja rău că nu se poate îngriji de familie. El ştie că, copiii au nevoie de încălţăminte, că facturile se adună şi că tu te-ai săturat să mănânci doar cartofi sau fasole, aşa că nu-i aduce mereu aminte! În al doilea rând, acum e timpul să stai în spatele lui / ei, şi să-i întăreşti eul, nu să-l dobori. Cum? " întrebi tu". Mă plâng mereu? Vorbesc mereu despre lucrurile pe care nu le avem? Îmi doresc lucruri care ne depăşesc bugetul nostru prezent? Îmi fac partea de a reduce din cheltuieli şi de a o scoate la capăt, sau risipesc banii pe lucruri neesenţiale, mergând la cumpărături în fiecare zi şi dorind să mănânc în oraş în fiecare seară? În cele din urmă, ţine minte că " şi acestea vor trece". Acum nu este momentul potrivit de a-i aminti soţului / soţiei dacă ea este cea care câştigă pâinea, de noua maşină pe care a cumpărat-o fratele tău sau despre casa pe care prietenul tău tocmai şi-a schimbat-o. Acum este vremea să spui cum a spus Pavel: N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă. Filipeni 4:11-12.
 Felul în care faci faţă acestei perioade determină slăbirea sau întărirea relaţiei tale. Acesta este felul în care Dumnezeu ne cere să trăim alături de partenerul nostru, ceea ce este în egală măsură şi câştigul nostru. Egoismul şi superioritatea nu duc decât la o viaţă de familie nefericită, copii care cresc fără unul din părinţi sau traumatizaţi, vieţi distruse.

Rugăciunea

 De cele mai multe ori suntem tentaţi să repetam o anumită rugaciune foarte mult timp, datorită faptului că nu se indeplineşte, că ne place mult, că nu ştim alta. Problema este că tot repetând-o ea nu mai vine din suflet. Ajunge să fie recitată ca pe o poezie (vezi Tatăl Nostru). Mulţi îl recită când se trezesc, sau când se duc la culcare dar fără să mai însemne ceva pentru ei, sau să mai simtă vreo emoţie. Citeam undeva că atunci când ne rugăm trebuie să: citez "Spune-i lui Dumnezeu tot ce este în sufletul tău, ca şi cum ţi-ai descărca sufletul cu plăcerile şi durerile lui în faţa unui prieten. Dacă cineva consideră ca greşesc să ia în considerare că Psalmii lui David chiar asta fac. Am ales să scriu o parte din unul care se potriveste oricarei persoane, având în vedere ceea ce spune.
 Psalmul 50
Ai milă de mine, Dumnezeule în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ce este rău înintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta. Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu! Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada. Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele,  şterge toate nelegiuirile mele! Zideşte la mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi spijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.  Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea v-a lăuda îndurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea v-a vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită. Foarte mulţi credincioşi merg la biserică, îşi fac două cruci, spun un Tatăl Nostru, pleacă capul la slujba preotului şi apoi pleacă acasă liniştiţi şi comvinşi că Dumnezeu le-a iertat păcatul, că sunt credincioţi şi chiar plăcuţi în faţa lui Dumnezeu. Această rugăciune a lui David vine din suflet, vine ca un strigăt disperat spre Dumnezeu. Fără o relaţie personală cu Dumnezeu credinţa nu este decât o credinţă goală, fără vreun semn de aprobare de la Dumnezeu în viaţa noastră, fără un fruct pe care să-l dăm, fără să ne aigurăm viaţa veşnică alături de Domnul. Putem să înşelăm poate pe oricine din jurul nostru, dar pe Dumnezeu, cel care cunoaşte sufletul şi mintea noastră nu vom reuşii niciodată, iar viaţa noastă nu v-a fi altceva decât rezultatul alegerilor noastre greşite de-a lungul anilor. Primul pas spre credinţă este rugăciunea spusă cu un suflet deschis şi umil în faţa lui Dumnezeu. Este primul pas pe care îl putem face ca să îl găsim pe Dumnezeu.