Dumnezeu ne iubeşte

Psalmii 32:13 Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor.

          Când din ochii tăi cade o lacrimă, nu te gândi că Dumnezeu nu o vede, pentru că precum un tată are compasiune pentru fiii săi aşa şi Dumnezeu are pentru cei care se tem de El. Un suspin al tău poate mişca inima Domnului. Murmurul tău poate înclina spre tine auzul Său. Rugăciunea ta, credinţa ta poate face ca braţul Său să se mişte. Nu te gândi că Dumnezeu stă acolo sus fără să aibă grijă de tine. Aminteşte-ţi că, chiar dacă eşti sărac sau ai nevoie de ajutorul Său, Dumnezeu se gândeşte la tine. „ 2 Cronici (Paralipomena) 16:9 Căci ochii Domnului văd oriunde, peste tot pământul, pentru ca să sprijine pe cei care sunt cu inima lor întreagă la El.

Credinţa în Isus

         Romani 3:26 Întru îngăduinţa lui Dumnezeu, ca să-şi arate dreptatea Sa în vremea de acum, spre a fi El însuşi drept şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Isus.

          Îndreptaţi prin credinţa în Isus suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Conştiinţa nu ne mai acuză. Sentinţa judecăţii este acum dată în favoarea păcătosului. Încă ne aducem aminte cu profundă durere păcatele trecutului, dar nu ne temem că ar putea veni vreo pedeapsă caci Isus a plătit pentru noi până la ultima picătură de sânge. Numai dacă Dumnezeu ar fi nedrept ne-ar cere să plătim de două ori pentru o datorie, căci Isus a plătit pentru fiecare suflet, deci oricine crede în El nu se poate duce în infern. Credinţa că Dumnezeu este drept este fundamentul naturii noastre umane. Noi ştim că este drept. La început ne producea multă teamă faptul ca ştiam că într-o zi aveam să răspundem pentru păcatele noastre, dar mai târziu asta avea să se transforme într-un stâlp pe care susţinem încrederea şi pacea noastră sufletească, dat fiind că ştim că El este drept chiar şi atunci când noi nu suntem. Isus ocupă locul meu şi este pedepsit pentru păcatele mele. Dacă Dumnezeu este drept, eu care sunt un păcătos ce trăieşte prin credinţa în Isus nu o să cunosc moartea. Aşa că luând Isus locul credinciosului, suferind tot ceea ce păcătosul ar fi trebuit să sufere pentru păcatele sale, credinciosul poate să exclame triumfător: „Cine o să acuze pe cei aleşi de Dumnezeu?”  El nu o să o facă, căci El este cel care ne îndreaptă, şi nici Isus nu o va face, căci El este cel care a murit şi apoi a înviat pentru noi. Credinţa mea nu se susţine pe ceea ce sunt, ci pe ce este Isus, pentru ce a făcut, şi pentru ceea ce face pentru mine.

Probleme cu copiii?

          Marcu 9 : 19Iar El, răspunzând lor, a zis: O neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine.

          În disperare de cauză, tatăl copilului s-a întors de la discipoli la Maestru. Fiul său era într-o situaţie fără ieşire, şi când nu mai aveau nici o speranţă de a-l vindeca, acesta a fost eliberat de rău atunci când tatăl copilului a ascultat cu credinţă porunca lui Isus: „Aduceţi-l la Mine.”  Copiii sunt daruri preţioase de la Dumnezeu, dar ne produc multă nelinişte. Pot fii motiv de mari bucurii, dar şi de multă amărăciune pentru părinţii lor; pot fi plini de la Sfântul Duh al lui Dumnezeu sau posedaţi de un spirit rău. În orice caz, Biblia ne dă o reţetă pentru a vindeca orice rău: „Aduceţi-l la Mine”. Dumnezeu să ne înveţe să ridicăm rugăciuni, cu tot sufletul, pentru copiii noştri cât sunt încă mici. Păcatul este în ei, aşa că este bine să luptăm contra lui cu rugăciuni. Rugăciunile pentru ei pot să fie facute chiar şi înainte ca ei să vină pe lume, dar şi în momentele tinereţii lor atunci când acel spirit „mut şi surd” nu îi va lăsa nici să ridice rugăciuni lui Dumnezeu, nici să asculte vocea Domnului, în oricare dintre cazuri Isus ne cere: „ Aduceţi-l la Mine”. Când devin adulţi poate or să se scalde în păcat, sau chiar să devină inamici ai lui Dumnezeu; atunci când inimile noastre vor fi rupte de durere să ne amintim cuvintele Domnului: „Aduceţi-l la Mine”. Nu trebuie să lăsăm să ne rugăm pentru ei atâta timp cât respiră sau atâta timp cât respirăm. Nici un caz nu este pierdut atâta timp cât trăieste Isus. Domnul permite câteodată ca cei care sunt ai Lui să fie puşi în situaţii fără ieşire,  ca să vadă că au nevoie de El. Fiii neascultători, arătându-ne cât de neajutoraţi suntem contra depravării sufletului lor, ne obligă să mergem la Izvor ca să primim putere ca să îi aducem pe calea cea bună, şi asta este pentru noi o mare binecuvântare. Ajutorul de care avem nevoie să ne ducă ca un râu la oceanul de iubire divină. Isus poate să ne scape de problemele noastre care le avem cu copiii.

De ce trebuie să se teamă cei necredincioşi

           Lumea în general îl adoră pe satana fără să fie conştienţi că o fac, din cauză că nu sunt credincioşi. Trebuie să ne temem că în afară de orbirea noastră naturală mai există o orbire care este pusă de satan. Căci un iubitor de plăceri ce este dacă nu un adorator al său? Este satan cu o infăţişare atrăgătoare pe cel care-l slujesc ei, dar tot satan se numeşte. Alţii îl slujesc pe satan cel cu copite de aur, dar tot satan se numeşte. Indiferent ce aspect ar avea tot satan este cel pe care il slujesc unii; că se numeşte iubire de bani şi bogăţii, că se numesc plăceri, că se numeşte faimă, sunt slujitori ai lui. Dacă ar fi să-mi rup gâtul, mi-ar fi tot una că mi-l rup de un perete de aur sau de o stâncă, aşa că cei care sunt pierduţi nu au nici o consolare gândind că sunt pierduţi într-un mod mai respectabil decât ceilalţi. Când satan ajunge la o persoană care nu a primit lumina Sfântului Duh, încearcă să-i ofere tot felul de plăceri, să-l convingă că nu este păcătos, ca lumina Evangheliei să nu poată să pătrundă în inima lui. Ei spun „ eu nu mă preocup pentru chestiile astea, singura mea dorinţă este să trec învingător prin viaţă”.

          Atât de mult i-a orbit satan că nu pot să mai vadă propria depravare. O suflet nechibzuit, la ce-ţi foloseşte că ai câştigat tot în lume dacă te-ai pierdut pentru totdeauna? La ce-ţi foloseşte că ai murit într-un pat de mătase dacă te trezeşti în infern alături de cei pierduţi? Dumnezeu să ne dea la toţi lumina ca să putem să vedem aceste două lumi prin prizma vederii Lui.

          Având în vedere că tu ai un suflet nemuritor, gândeşte-te bine unde vrei să petreacă eternitatea. Având în vedere că toţi au păcătuit şi nu au ajuns la Gloria lui Dumnezeu, şi tu eşti un păcătos, deci şi tu ai nevoie de salvarea Lui. Atunci eu te rog să ai încredere în El, căci doar El poate să-l salveze pe păcătos, pentru că nu există alt nume sub cer dat oamenilor, care să ne poată salva în afară de Isus. El poate să salveze pe toţi cei ce îl caută pe Dumnezeu prin intermediul Lui. V-am rugat să aveţi încredere în El, dar asta e mai mult treaba dumneavoastră decât a mea. Odată ce aţi citit mesajul responsabilitatea este a dumneavoastră şi nu a mea. Te rog să cauţi în Dumnezeu prin Duhul Sfânt să te eliberezi de orbire, în aşa fel încât să vezi păcatul şi salvarea, şi să poţi să priveşti spre Isus şi să găseşti viaţa veşnică în El. Aşezaţi-vă la picioarele teologilor sau a filozofilor dacă vreţi, dar aşezaţi-vă şi la piciorele lui Isus, şi învăţaţi de la El, şi aşa veţi avea onoarea şi gloria care durează pentru eternitate. Căutaţi onoarea care vine de la Dumnezeu, pe care o puteţi găsi doar crezând în Isus, făcând tot ce el ţi-a cerut.

Lasă-l pe Isus să-ţi conducă viaţa

          Marcu 4:36 Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.

          Isus era în acea seară marele Amiral al convoiului de bărci dar şi al mării, iar prezenţa lui a protejat tot convoiul de bărci. Este bine să fii sub conducerea lui Isus chiar şi într-o barcă, dar mult mai bine e să îl laşi să îţi conducă şi viaţa. Când mergem prin viaţă sub conducerea lui Isus nu putem să fim siguri că o să avem parte numai de timp bun; te poţi întâlni cu furtuni pe parcursul vieţii, căci nu poţi să ai pretenţia ca marea să fie liniştită doar în jurul bărcii tale dar avem siguranţa că vom ajunge cu bine la mal. Dacă mergem în compania lui Isus trebuie să fim satisfăcuţi să călătorim cum călătoreşte El, căci barca în care mergea El era tot la fel de lovită de valuri cum erau şi celelalte bărci. Când marea din Galilea era atât de zdruncinată de furtună, toată lumea era îngrijorată, iar în inimile lor se temeau de un naufragiu. Când orice ajutor uman era în zadar, când nici o putere omenească nu ar mai fi putut face nimic, Isus s-a ridicat şi cu vorba a calmat furtuna. Atunci atât barca în care era Domnul cât şi celelalte au navigat în siguranţă. Inimile noastre trebuie să facă din Isus farul nostru, portul nostru, direcţia noastră, ancora noastră. El trebuie să fie atracţia noastră. Să urmăm întotdeauna steaua Lui, să observăm tot timpul semnele Lui, să ne ghidăm întotdeauna după cartea Lui de navigare (Biblia), şi atunci, atâta timp cât este cu noi în barcă nu vom avea de ce să ne temem că vom naufragia. Marele Amiral va conduce pe fiecare dintre noi în siguranţă în portul dorit. Prin credinţă ieşim în fiecare zi şi înfruntăm furtunile vieţii, dar avem siguranţa că El este cu noi în mijlocul fiecărei furtuni, iar dacă barca lui va ajunge cu bine în port, la fel şi a noastră va ajunge.

De ce nu este credinţa înţeleasă...

          2 Corinteni 4:3 Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi.

          Sunt foarte multe persoane care nu înţeleg Evanghelia cu toate că ea este foarte simplă. În acest verset Biblia spune clar că ea este ascunsă pentru cei pierduţi; dar haideţi să vedem şi de ce este ascunsă. Epistola 1 către Timotei a Sfântului apostol Pavel 1: 15 Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Isus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi. Sfânta Evanghelie după Ioan 3:16 Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

          În aceste două versete ne arată clar că Isus a venit să salveze pe păcătoşi şi că Dumnezeu l-a trimis pe Isus, pentru ca cel ce crede în El să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică. Aici arată cum Isus a luat locul păcătosului iar Dumnezeu încarcă vina păcătosului în Isus, în loc să-l pedepsească pe acesta(pe păcătos). Tot ce i se cere păcătosului este să creadă că Isus este salvarea, iar când acesta face asta este salvat. Ce ar putea fii mai simplu de înţeles? Şi totuşi de ce este Evanghelia acoperită pentru unii?

          În primul rând Evanghelia este acoperită pentru unii pentru că ei cred că păcatul nu este ceva rău. În Biblie scrie clar că păcatul aduce moartea, că duce la pierzanie, dar ei nu cred asta. Alţii nu înţeleg Evanghelia pentru că nu se înţeleg nici pe ei înşişi. Cred că se pot salva singuri dacă se comportă cât de bine pot, dacă repetă rugăciunile în fiecare seară, dacă se duc în fiecare duminică la biserică, dacă lasă ceva bănuţi la un sărac sau la biserică. Ei cred că în felul acesta vor ajunge în Rai. Cele mai bune fapte ale lor nu au de fapt nici un preţ pentru că sunt făcute doar cu scopul de a se salva prin ele, şi pălesc in comparaţie cu păcatele pe care le fac în rest. Nu aţi învăţat că tot ce faceţi este pătat de fapt cu păcat şi prin urmare nu este acceptat de Dumnezeu pentru că egoismul se ascunde în spatele a ceea ce faceţi? Ei nu îl slujesc pe Dumnezeu prin faptele lor, ci pe ei înşişi, pentru că ceea ce  fac, fac doar ca să se salveze. Dacă s-ar cunoaşte mai bine, şi-ar da seama că toate aceste fapte nu au nici o valoare până în momentul în care Sfântul Duh o să le arate câtă nevoie au de Isus ca adevărat şi unic salvator. Dacă nu sunt sărac nu am nevoie de cadourile altora, iar ei dacă nu işi dau seama cât de săraci sunt spiritual, niciodată nu or să ceară ajutorul lui Isus. Măcar pentru o singură dată lăsaţi ca lipsurile pe care le are sufletul vostru să îl caute pe Isus astfel încât să vă daţi seama cât de păcătoşi, orbi, săraci spiritual sunteţi. Atunci ve-ţi vedea cât de uşor vă este să înţelegeţi: Crezi în Domnul nostru Isus şi vei fi salvat.

Alegeţi masa la care vreţi să mâncaţi

De multe ori mă gândesc la multe biserici în general, că au pierdut esenţa credinţei şi au ajuns să urmărească de cele mai multe ori alte scopuri. Nu pot să nu mă întreb privind la oamenii care se duc la biserică, care este de fapt influenţa bisericii asupra lor? Nu pot să nu imi pun întrebarea: dacă biserica este bună, de ce atunci văd atâta ură la acei "credincioşi", de ce sunt aşa de răi, de ce fură fară nici o ruşine, de ce familiile lor sunt aşa de dezbinate, de ce nu au respect unii faţă de alţii soţii, de ce copii nu au respect pentru părinţi, etc.?

Când se pregăteşte masa este bine să fie un prosop curat la fiecare persoană, chiar unul umed pentru a-ţi sterge degetele, faţă de masă de mătase, pahare de cristal gravate impecabil, tacâmuri de argint, dar dacă nu se pune mâncare în farfurii este o mare dezamăgire pentru cei înfometaţi. Cu multă plăcere aş alege mai bine o masă fără nimic special, ce are decât o lingură şi un castron, dar mâncare din abundenţă.

Unde este atunci alimentul bisericii? Sunt atât de mulţi oameni înfometaţi de credinţă, dar nu găsesc decât mese frumos aranjate, dar fară mâncare.

Parabola zilei

Vai de oamenii care se comportă cum se comportă cocoşul care scurmă în gunoi, găseşte o perlă dar nu o bagă în seamă pentru că ochii lui sunt tot la bobul de porumb. Aşa sunt şi unii oameni. Găsesc credinţa dar ei preferă tot plăcerile lumeşti, care într-un final le aduc decât moartea.

Deosebiţi-vă de cei păcătoşi!

          2 Corinteni 6:17 De aceea: „ Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi, şi Eu vă voi primi pe voi.

          Creştinul chiar dacă trăieşte în lume, nu trebuie să fie cum este lumea. El trebuie să fie diferit de lume când a ajuns la sfârşitul vieţii. Pentru el motivul de „ a trăi” trebuie să fie Isus. Că mănâncă sau bea sau orice altceva ar face, ar trebui să facă totul pentru Gloria lui Dumnezeu. Tu poţi să-ţi strângi averi, dar strângele în cer; unde nici moliile, nici rugina, nici hoţii nu le pot atinge. Poţi să te îmbogăţeşti, dar ambiţia ta să fie să fii bogat în credinţă şi în fapte bune. Poţi să fii bucuros, dar dacă eşti bucuros cîntă psalmi şi laudă-l pe Domnul în inima ta. În sufletul tău, ca şi în dorinţele tale trebuie să fii diferit faţă de cei păcătoşi. Păstrându-te umil în faţa Domnului, conştient mereu de prezenţa Lui şi procurând să cunoşti voia Lui, vei arăta că îi aparţii Lui. Tu ar trebui să fii diferit de lume în ceea ce priveşte faptele tale. Dacă ceva este drept trebuie să faci chiar dacă ieşi în pierdere, iar dacă este nedreaptă, chiar dacă ai câştiga făcând-o, trebuie să dispreţuieşti păcatul din iubire pentru Domnul. Mergi în viaţă cu demnitate, cum este bine să meargă orice creştin, pentru că tu eşti fiul Regelui regilor şi Împăratul împăraţilor, aşa că păstrează-te curat, făra vreo pată din această lume. Nu-ţi păta degetele care curând or să atingă corzile cereşti, nu-ţi întina ochii care curând or să-l vadă pe Împăratul împăraţilor, nu-ţi încărca inima care curând se va umple de glorie cu orgoliu şi amărăciune.

Buna Vestire

Darurile Evangheliei sunt pentru păcătoşi; viaţa este pentru cei morţi, văzul este pentru cei orbi, libertatea este pentru cei captivi, curăţenia este pentru cei care nu şi-au păstrat sufletul curat, iertarea pentru cei păcătoşi. Nici o binecuvântare a Evangheliei nu este promisă ca o recompensă ca ceva la care au dreptul, ci oamenii sunt invitaţi să vină să primească gratis darurile, de acord cu Harul lui Dumnezeu. Şi care sunt condiţiile pe care le cere Evanghelia? Pocăinţa. Şi cine se căieşte dacă nu un păcătos; Credinţa, care nu este o cerinţă a Legii din Vechiul Testament, pentru că legea te învaţă să te salvezi prin fapte. Salvarea a fost trimisă pentru cei păcătoşi, dar nu este câştigată prin fapte, ci prin Harul Duhului Sfânt.

Credincioşi sau necredincioşi?

Ioan 3: 18 Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.

În a doua venire a Domnului nostru Isus Cristos, înaintea lui au să fie adunate toate naţiunile, şi El va separa mulţimea cum un păstor separă oile de capre. Din toată mulţimea vor rezulta doar două grupuri. Fiecare işi va găsi tovarăşul care îi corespunde. Într-o parte credincioşii cei care îl primesc pe Isus în inimile lor, iar în cealaltă necredincioşii, cei care refuză să îl accepte. Pentru unii va însemna viaţă, iar pentru alţii condamnare. Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi sa fie printre cei salvaţi, si nu să ne aflăm printre ceilalţi, dar alegerea este a noastră, atât de liberi ne-a lăsat Dumnezeu.

Fiecare poate să îşi dea seama cărui grup aparţine. Cel ce crede în El nu este judecat. Aparţinem acestui grup? Să ne asigurăm de aceasta.

Sunt persoane care au impresia că, cred în El. Mulţi acceptă ca adevăr faptul că el este Mesia, că este fiul lui Dumnezeu, că s-a născut din fecioara Maria, etc. Dar nu uitaţi un lucru; puteţi să credeţi tot ce vreţi în privinţa lui, dar asta nu înseamnă că vă număraţi printre cei nejudecaţi. Să credeţi in El înseamnă mai mult decât a crede ca există, să credeţi în El înseamnă să-L credeţi pe El. Să-L crezi pe El înseamnă mai mult decât a crede că El există. Haideţi să dăm un exemplu: presupunem că aveţi o problemă de ordin legal, şi că trebuie să vă prezentaţi în faţa judecătorului, dar neştiind toată legislaţia nu vă rămâne decât să angajaţi un avocat. Avocatul o să vă asculte problema iar apoi o să vă spună ce trebuie să faceţi. Deci in momentul respectiv ştiind că este un avocat foarte bun, ¨ credeţi în el, îl credeţi pe el, sau cum vreţi să spuneţi ¨. 

Atunci deci să credem în El înseamnă în acelaş timp să îl credem pe El în ce priveşte tot ce a zis. Oare toată lumea crede în sensul acesta? Uitându-mă în jurul meu de multe ori văd că suntem o ţară de ¨ credincioşi ¨. Dar oare câţi credem cu adevărat? Zicând că eu cred în Isus este în zadar dacă nu văd credinţa din această perspectivă. La fel cum Moise a ridicat în deşert şarpele de bronz, ca cei care erau muşcaţi să îl privească şi crezând să nu moară de veninul şerpilor, la fel este şi credinţa în Isus. Căci toţi cei care priveau şarpele şi credeau nu mureau, la fel şi cei ce îl cred pe Isus nu vor fi judecaţi.

Trebuie să spun că tot ce am scris aici este o sinteză dintr-o predică a lui Charles H. Spurgeon. Cine este interesat poate să caute predicile lui. Ştiu că are cărţi traduse şi în limba româna.

Monologul lui Dumnezeu

http://www.godtube.com/watch/?v=K7WZYPNX

Monologul lui Dumnezeu

  M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă. Aşteptam să-mi spui două trei cuvinte, mulţumindu-mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-Mi părerea pentru cele ce urma să faci astăzi. Am observat că erai mult prea ocupat ca să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram să găseşti câteva clipe ca să-Mi spui: Bună dimineaţa! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea că-ţi sunt alături, Am surprins pentru tine cerul cu culori şi cânt de păsărele. Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea. Te-am privit plecând grăbit spre serviciu şi iar am aşteptat. Presupun că fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici acum să-Mi spui două vorbe. Când te întorceai de la muncă, ţi-Am văzut oboseala şi stresul şi ţi-Am trimis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stresul acumulat. Am crezut că făcându-ţi această plăcere îţi vei aduce aminte de Mine. În schimb, supărat, M-ai înjurat. Doream atât de mult să-Mi vorbeşti. Oricum ziua era încă lungă. Ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat. Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine. Văzându-te atât de obosit, Am înţeles tăcerea ta şi am stins splendoarea cerului ca să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă... Am lăsat veghetori pentru tine o mulţime de stele. Era aşa de frumos, păcat că n-ai observat... Dar nu contează! Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine. Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată. Vreau să ţi-o arăt, pentru ca şi tu la rândul tău, să o arăţi celor din jurul tău. Te iubesc atât de mult încât te voi răbda. Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi rămâne decât să te iubesc şi să sper că măcar azi Îmi vei acorda puţin timp din timpul tău.
   Îţi urez o zi bună!