Trăind în mijlocul celor necredincioşi.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Romani 1:28.

Acesta este răspunsul pentru toţi cei care întreabă de ce Dumnezeu permite atâtea lucruri rele. Omul s-a lepădat de Dumnezeu, iar acest lucru i-a adus libertatea de a face rău, de a trăi după egoismul lui, de a invidia, de a călca pe oricine în picioare ca el să fie mai presus de toată lumea. Cei mai mulţi găsesc de cuviinţă totuşi să dea vina pe Dumnezeu pentru orice lucru care se întâmplă în lume (cu toate că pentru toate suntem vinovaţi doar noi oamenii).

Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Romani 1:29-31.

Nu trebuie decât să privim în jurul nostru şi vom găsi că marea majoritate a celor din jurul nostru sunt caracterizaţi de unul sau mai multe obiceiuri dintre cele enumerate mai sus. Avem noi dorinţa de a schimba vreunul dintre aceste defecte? Cei mai mulţi sunt sigur că nu... iar asta nu înseamnă decât că Dumnezeu ne-a lepădat şi ne-a lăsat în voia minţii noastre blestemate. Cu toate astea cei ce trăiesc în aceste păcate se mint singuri, şi chiar încearcă să Îl mintă şi pe Dumnezeu. El a spus că dacă ne recunoaştem păcatele şi ne căim din inima noastră El ne iartă. Cât de simplu... cu toate astea câţi fac acest lucru?

Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.Romani 1:32.

Iar culmea răutăţii umane se găseşte în acest verset. Am întâlnit foarte mulţi oameni care dacă văd că nu faci lucrurile rele pe care ei le fac, te exclud din cercul lor, te batjocoresc, te umilesc, te dispreţuiesc şi chiar îţi fac rău. Nu-i aşa că în aceste condiţii este greu să trăieşti în credinţă în mijlocul unor astfel de oameni? Mai mult de atât chiar, mulţi se cred credincioşi, dar credinţa lor o arată doar prin lucruri rele. De multe ori m-am confruntat cu astfel de situaţii, şi ştiu că este greu. Dar Domnul Isus Hristos a dus crucea Sa mult mai grea şi şi-a vărsat sângele pentru păcatele noastre. Privind din această perspectivă ar trebui să ne dăm seama că acestea sunt lucruri minore. În El trebuie să ne încredem indiferent prin câte încercări trecem şi indiferent cât pot să ne batjocorească unii. Nu trebuie decât să ne amintim că El a suferit mult mai multe batjocori şi mult mai multe umilinţe, cu toate că El a fost fără păcat. În clipele grele prin care trecem trebuie să ne încredem doar în El. Iar El a spus: Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Matei 28:20.