Pace în timpuri grele

          Şi într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi şi a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Şi au plecat. Dar pe când ei vâsleau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt şi corabia se umplea de apă şi erau în primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat, zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul şi valul apei şi ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde este credinţa voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alţii: Oare cine este Acesta, că porunceşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă? Luca 8:22-25.

          Luca ne descrie această întâmplare în puţine cuvinte, dar cu un efect foarte puternic. Nu încape îndoială că Isus a decis să traverseze lacul pentru că era obosit şi avea nevoie de odihnă, drept care a şi adormit în timp ce navigau. Este foarte interesant să ne gândim cum Isus dormea. Era obosit, la fel cum de multe ori suntem şi noi. El era obosit şi avea nevoie de odihnă, o necesitate umană. Avea încredere în oamenii săi; unii dintre ei erau pescari experimentaţi. El a lăsat corabia în mâna oamenilor săi şi s-a dus să doarmă. Avea încredere în Dumnezeu fie că era pe uscat sau în mijlocul mării. După ce El a adormit s-a pornit furtuna. Marea Galileei este renumită pentru furtunile ei neaşteptate şi care se formează foarte repede. Aşa era şi aceasta. Corabia era prinsă de furtună, iar vieţile discipolilor şi cea a lui Isus erau ameninţate. Discipolii l-au trezit pe Isus iar acesta a certat marea şi vântul iar acestea s-au calmat, iar aici vedem natura divină a lui Isus, exercitându-şi puterea asupra naturii.

          Această trecere de partea cealaltă a lacului ar fi trebuit să fie o călătorie fără vreun pericol (având în vedere experienţa discipolilor şi faptul că era ceva normal traversarea sa), la fel cum sunt sau par de multe ori schimbările pe care le facem în vieţile noastre, şi la fel cum noi întâlnim de multe ori probleme foarte grele care ne ameninţă viaţa, la fel şi discipolii s-au văzut ameninţaţi cu moartea de acea furtună, încât l-au trezit pe acesta din somn. Această călătorie care nu promitea nimic interesant avea să le schimbe viaţa discipolilor, care vedeau în acelaş timp partea umană dar şi divină a lui Isus. Toate schimbările pe care le experimentăm de-a lungul vieţii, chiar dacă la început pot să pară reale sau logice, mai devreme sau mai târziu aduc în viaţa noastră anumite "furtuni". În acea călătorie discipolii au ajuns să cunoască mai îndeaproape pe Isus, dar şi pe ei înşişi. Viaţa este ca şi Marea Galileei, predispusă la furtuni neaşteptate, rezultatul pasiunilor noastre, dorinţelor, ambiţiilor, relaţiilor sau lucrurilor pe care le deţinem, şi care se transformă de multe ori în furtuni neaşteptate de mare amploare. Ambiţia, lăcomia câtorva persoane au dat naştere şi creizei actuale la care suntem toţi martori. Nu contează cauza sau natura furtunii care se poate abate asupra noastră; Isus are puterea de a o calma, fie că este vorba de tentaţie, pasiuni sau frică. Frica este un sentiment uman, dar este rezultatul lipsei de credinţă. "Unde este credinţa voastră?" Experianţa şi îndemânarea discipolilor nu a fost de ajuns ca să scape din furtună. Răspunsul este peste puterea noastră umană adeseori aşa că ultima soluţie este să cerem ajutorul lui Isus.

          Schimbările cotidiene care au loc în vieţile noastre pot schimba viaţa noastră de multe ori în feluri în care nu ne aşteptăm. Furtunile sunt fenomene care ne sperie, pentru că ne depăşesc de cele mai multe ori, pentru că nu le putem controla; nu depind de noi înşine, de îndemânarea, decapacitatea, talentul sau forţa noastră. De foarte multe ori întâlnim în viaţa cotidiană situaţii care ne depăşesc. Este ceva rău în asta? Nu. Chiar dacă suntem credincioşi trebuie să ne aşteptăm la diferite situaţii care depăşesc puterea noastră. Este necesar să trecem prin aceste situaţii? Da! Chiar dacă este incomod, aceste situaţii ne arată cât de slabi suntem, şi cât de mult depindem de Dumnezeu. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. 2 Corinteni 12:10 Pavel ne arată şi ne îndeamnă să probăm puterea lui Dumnezeu atunci când suntem slabi (atunci când situaţiile ne depăşesc). Putem să depăşim aceste situaţii, să ieşim cu bine din probleme? Da, dar doar atunci când Isus este cu noi în corabie; atunci când el face parte din viaţa noastră. Dacă el este cu noi în corabie, indiferent prin ce furtuni vom trece El va calma furtunile şi va liniştii mările, şi niciodată furtuna nu ne va distruge, ci vom învăţa să avem credinţă în El, maturizându-ne în aceste furtuni.