Femeia samarineancă

       Citeam zilele trecute un studiu biblic scris de Dr. Merrill C. Tenney şi mi-am dat seama că citind Biblia fără a cunoaşte contextul istoric, duce la o interpretare parţială sau de multe ori „după ureche”. În evanghelia după Ioan capitolul 4 versetele de la 1-42 găsim o relatare despre cum Isus „a trebuit” să treacă prin Samaria, iar acolo întâlneşte o femeie samarineancă cu care are o conversaţie. Pentru noi, în ziua de azi este ceva atât de normal că nici prin cap nu ne-ar trece cât de interesantă este această relatare. A lăsat Iudeea şi S-a dus iarăşi în Galileea. Şi trebuia să treacă prin Samaria. Ioan 4:3-4. Citind aceste versete suntem tentaţi să credem că „trebuia” să treacă Isus prin Samaria pentru că aşa era cel mai bine. Ei bine în acele timpuri Samaria care era una dintre regiunile Israelului, era considerată de evrei ca fiind spurcată, deoarece oamenii din acele locuri prin amestecarea cu persoane din afara Israelului, se depărtaseră de credinţă şi duceau o viaţă după bunul lor plac. Deci evreii din alte regiuni evitau să treacă prin Samaria, considerându-se un păcat trecerea prin acel zone. Care au fost atunci argumentele lui Isus de a alege trecerea prin Samaria? Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână, şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-mi să beau. Ioan 4:6-7. Ceasul al şaselea după ora evreilor de atunci era 12 ziua. Obiceiul femeilor din acea vreme era să se ducă să aducă apă seara, unul din motive fiind căldura. Această femeie se ducea la acea oră datorită proastei reputaţii pe care o avea, fiind respinsă de celelalte femei. În acea vreme un evreu nu putea să vorbească în public cu o femeie, chiar dacă aceasta era soţia sa. Era o ruşine să vorbeşti cu o femeie în public, societatea considerând o persoană care vorbea în public cu o femeie ca fiind nedemnă, atrăgând automat dispreţul tuturor. Cu toate astea Isus se opreşte să vorbească cu o femeie, care pe deasupra nu era a sa, nu era credincioasă, era din Samaria şi ca să fie tacâmul complet mai avea şi o reputaţie foarte proastă. În general omul se fereşte de orice i-ar putea strica reputaţia, dar fără îndoială Isus nu a ales să se ferească de nimeni. Din versetul următor vedem cum femeia samarineancă a fost chiar foarte surprinsă. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Ioan 4:9. Motivul pentru care Isus „a trebuit” să treacă prin Samaria era de fapt ca să găsească „oaia pierdută”. De multe ori la noi, în bisericile noastre, lumea nu te acceptă pentru reputaţia pe care poate o ai. Au ajuns oare bisericile mai presus de Isus? Nu contează că suntem respinşi de societate, căci Isus nu respinge pe nimeni. Trebuie să ne punem doar privirea în Isus căci El este singurul care ne acceptă aşa cum suntem. El este singurul care ne acceptă cu păcatele noastre şi ne ajută să ne curăţim de ele, schimbând în fiecare zi firea noastră naturală, „punând în locul inimii noastre de piatră o inimă de carne”.