Acceptarea este ceva foarte important pentru fericire, satisfacţie, sănătate şi evoluţie personală, încât unii o numesc prima lege a sufletului. Toţi ştim cât de bine ne simţim, (sau cât de motivaţi) când suntem acceptaţi de anumite persoane, sau cât de rău ne simţim când nu suntem acceptaţi. Toţi am simţit cel puţin odată respingerea unei persoane, aşa că bănuiesc că e uşor să înţelegem ce se simte în acele cazuri.
Biblia ne învaţă cum trebuie să fim în orice situaţie. De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. Romani 15:7. Ceea ce spune de fapt este că Isus ne-a iubit pe noi fără nici o condiţie, şi deci noi trebuie să ne iubim aproapele fără nici o condiţie atât cât depinde de noi. Isus ne-a iubit pe noi fără ca noi să-l fi iubit în prealabil. Oare noi ne iubim aproapele în acelaş fel? Sau iubim pe cei ce ne iubesc mai întâi pe noi, dând de fapt înapoi ceea ce primim.
Biblia proclamă trei lucruri:
1. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele: Cine poate să ierte păcatele fără numai unul Dumnezeu?Marcu 2:7.
2. Doar Dumnezeu îl poate judeca pe aproapele meu: Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să-l facă să stea. Romani 14:4.
3. Trebuie să accept pe cel ce Dumnezeu acceptă aşa cum El mă acceptă pe mine: De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, precum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. Romani 15:7.
1. În momentul în care greşim, nu greşim doar unei persoane, ci şi lui Dumnezeu. Persoana respectivă ne poate ierta greşeala noastra, dar păcatul numai Dumnezeu ni-l poate ierta. Asta nu înseamnă nimic altceva decât că trebuie să ne căim înaintea lui Dumnezeu pentru greşelile noastre, cu o căinţă sinceră din toată inima. Un exemplu ni-l dă chiar Biblia: Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Luca 15:21. Trebuie să mai înţelegem că dacă Dumnezeu ne-a ales pe unii dintre noi, nu avem nici un merit noi. Dumnezeu ne-a ales prin mila Lui şi datorită iubirii infinite pe care o are pentru creaţia Lui. Nu am meritat ca El să ne salveze şi deci nu putem să ne atribuim merite. După cum este scris: Nu este drept nici unul; nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este. Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor; gura lor este plină de blestem şi de amărăciune; iuţi sunt picioarele lor să verse sânge; pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor; şi calea păcii ei nu au cunoscut-o; nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. Romani 3:10-18. Omul prin natura lui vrea să facă rău şi să distrugă. Egoismul, lăcomia, gelozia, invidia sunt caracteristicile care îl conduc pe omul care nu crede în Dumnezeu şi nici măcar un om nu a fost găsit drept în faţa lui Dumnezeu. Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Romani 3:23.
2. Există o tendinţă de a judeca persoanele din jurul nostru (de multe ori chiar înainte de a le cunoaşte cu adevărat), în funcţie de valorile pe care noi credem că ar fi corecte, când de fapt doar Dumnezeu cunoaşte inima fiecărui om cu o exactitate totală. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte? Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui. Ieremia 17:9-10. În predica de pe munte(Matei 5:1- 7:28), Isus condamnă faptul că ne judecăm aproapele cu toate că noi suntem plini de lipsuri, şi ne arată că înainte de a judeca pe cineva este mai bine să ne examinăm pe noi înşine. Judecata pe care o facem asupra celorlalţi ne face să ne situăm într-un plan anticreştin. Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea, nu eşti împlinitor al legii, ci judecător. Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele? Iacov 4:11-12.
3. Isus ne-a primit la El atunci când eram păcătoşi, atunci când eram pierduţi, şi la fel trebuie să îi primim noi pe cei din jurul nostru. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile. Romani 14:1. Cunoscând şi experimentând iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră ar trebui să facă o diferenţă în privinţa relaţiilor noastre cu cei din jur. Biblia este o formă de a ne învăţa cum să ne trăim viaţa şi cum să o înţelegem, despre cum a înţeles Isus viaţa, şi deci nu este o religie, ci ne arată sensul vieţii. Cele mai multe probleme în căsnicie, la serviciu, în societate, în familie apar datorită faptului ca nu acceptăm anumite persoane aşa cum sunt ele, ci vrem să le schimbăm după bunul nostru plac. Soţia / soţul, trebuie să fie aşa cum noi ne dorim, iar dacă opune rezistenţă apare conflictul. Mulţi se căsătoresc cu o persoană, dar nu o văd aşa cum este ea, ci aşa cum ei ar vrea să fie, iar după un timp, când realizează că persona de lângă el nu este ceea ce credea apare respingerea. De cele mai multe ori suntem foarte grăbiţi să judecăm pe cineva doar pentru că nu se încadrează în principiile noastre. Dar oare judecând pe cineva nu ne atribuim calităţi şi puteri mai mari decât ale lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu nu îl judecă iar noi îl judecăm nu ne credem noi oare mai presus decât El? În Evanghelia după Marcu 1:40-45 vedem cum pe un lepros pe care toată lumea îl ocolea Isus îl atinge şi acesta se vindecă. Oare nu putea Isus să îl vindece fără să îl atingă? Ba da, doar a mai făcut-o în alte cazuri. L-a atins din compasiune, ca să îi arate că nu îi este nici frică şi nici silă de el sau îl dispreţuieşte pentru boala sa. Isus ne arată că un om trebuie acceptat chiar şi când semenii noştrii îl dispreţuiesc. Compasiunea noastră poate aduce schimbarea în inima unei persoane fără a o constrânge cu ceva, şi mai ales poate crea o legătură foarte puternică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va rugam sa lasati un comentariu.